web site hit counter Jurnal 2003 - 2009 - Ebooks PDF Online
Hot Best Seller

Jurnal 2003 - 2009

Availability: Ready to download

Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un astfel de vis. „Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă. E la un moment dat, spusă în treacăt, o frază care m-a făcut să tresar, despre o musculiţă care se afla pe clape şi despre nevoia ta de a găsi acele litere, acele cuvinte care să nu strivească gâza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasă metaforă a miezului ascuns al jurnalului tău: găseşti cuvintele în stare să nu ucidă viaţa din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul îţi va aduce, îndrăznesc să cred, o mulţime de prieteni. E un jurnal care face bine.“ (Ioana Pârvulescu)


Compare

Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un Uneori, editorii publică un autor „fără nume“ pentru că au încredere în calităţile cărţii lui. Sau invers, publică o carte proastă doar pentru că autorul „are nume“. Însă visul oricărui editor este să aibă, simultan, o carte bună şi un nume de autor cunoscut. Jurnalul actriţei Oana Pellea, descoperit şi prezentat acum cititorilor de criticul literar Ioana Pârvulescu, e un astfel de vis. „Dragă Oana, m-a uimit să găsesc în notaţiile tale lucrul pe care numai scriitorii adevăraţi îl au: amprenta stilistică. Jurnalul tău are un ton inconfundabil şi, pentru că nu rezultă din el că ai experienţa scrisului, nu pot decât să constat că ai talent. Cuvintele tale au mimică, au gestică, au tot ce le trebuie. Şi inteligenţă. E la un moment dat, spusă în treacăt, o frază care m-a făcut să tresar, despre o musculiţă care se afla pe clape şi despre nevoia ta de a găsi acele litere, acele cuvinte care să nu strivească gâza. Un balet salvator al degetelor pe clapele computerului. Mi se pare o frumoasă metaforă a miezului ascuns al jurnalului tău: găseşti cuvintele în stare să nu ucidă viaţa din lumea efemeridelor care suntem. Jurnalul îţi va aduce, îndrăznesc să cred, o mulţime de prieteni. E un jurnal care face bine.“ (Ioana Pârvulescu)

30 review for Jurnal 2003 - 2009

  1. 4 out of 5

    Oana

    Am citit "Jurnalul" intr-o singura zi, ieri, 7 aprilie. Ziua de nastere a lui Amza Pellea. Pura coincidenta, spre rusinea mea, nu stiam. Multumesc Oanei ca a luat curajoasa si frumoasa decizie de a publica ganduri atat de intime. O carte pe care as recomanda-o oricui. Am citit "Jurnalul" intr-o singura zi, ieri, 7 aprilie. Ziua de nastere a lui Amza Pellea. Pura coincidenta, spre rusinea mea, nu stiam. Multumesc Oanei ca a luat curajoasa si frumoasa decizie de a publica ganduri atat de intime. O carte pe care as recomanda-o oricui.

  2. 4 out of 5

    Alexandra Floarea

    “Asta mă sperie puțin. Fuga noastră prin timp. Nu mai avem când să ne întâlnim cu noi. Ne uităm la vitrine colorate, la prețuri, ne grăbim spre nu se știe ce și putem foarte ușor să ratăm întâlnirea la un colț de stradă cu noi." “Asta mă sperie puțin. Fuga noastră prin timp. Nu mai avem când să ne întâlnim cu noi. Ne uităm la vitrine colorate, la prețuri, ne grăbim spre nu se știe ce și putem foarte ușor să ratăm întâlnirea la un colț de stradă cu noi."

  3. 4 out of 5

    Maria Gonta

    Un jurnal de suflet care a ridicat cortina ce desparte un spectator de actor. Oana scrie la final de carte că își cere scuze dacă mă așteptam cumva să găsesc în acest jurnal niște răspunsuri și nu le-am găsit. Eu am găsit un suflet destul de singuratic care a scos în lumină fiecare emoție trăită. Un jurnal fără o structură anumită, uneori frânturi de gînduri dar ele sunt trăite sincer. Personal am găsit răspunsuri despre cum e viața unui actor singuratic, cum e viața unui om pe pămînt fără părin Un jurnal de suflet care a ridicat cortina ce desparte un spectator de actor. Oana scrie la final de carte că își cere scuze dacă mă așteptam cumva să găsesc în acest jurnal niște răspunsuri și nu le-am găsit. Eu am găsit un suflet destul de singuratic care a scos în lumină fiecare emoție trăită. Un jurnal fără o structură anumită, uneori frânturi de gînduri dar ele sunt trăite sincer. Personal am găsit răspunsuri despre cum e viața unui actor singuratic, cum e viața unui om pe pămînt fără părinți, puternic și cum e să iubești viața, să iubești țara așa cum este ea, să iubești oamenii din cer, să-l iubești pe Dumnezeu. Am găsit în acest jurnal multă credință, multă dragoste de oameni, de profesie, de cer, stele, aer, lumină, animale, zâmbete, liniște, singurătate, regăsire... Un jurnal de suflet. Dumnezeiesc. Sincer. Trăit. Spus. Povestit. „Am un respect dureros față de oamenii care muncesc pământul, care au mâinile bătătorite de muncă, care ajută animale să fete... Față de oamenii adevărați de la țară.” „Mulțumesc bunului Dumnezeu că mă îngăduie. Și crede-mă pe cuvânt că mai mare minune decât viața nu există și mai mare bucurie decât iubirea nu există. Și peste toate e Dumnezeu. Asta e credința mea. Iar celor care se simt încă departe de El nu le pot dori decât să-l regăsească: pentru că l-au cunoscut. Dar s-au rătăcit puțin. Toți ne rătăcim, zilnic. Și unii îl regăsesc zilnic, alții se întâlnesc cu El pe neașteptate, așa cum spunea tata: la un colț de viață...”

  4. 4 out of 5

    Catalina Poiana

    Balsam pentru suflet.

  5. 5 out of 5

    Claudia Badiu

    Ce privilegiu să citesc acest Jurnal! Și ce bucurie și ce tristețe și ce sentimente amestecate... Mai este loc de Bun și de Frumos în lumea asta, mai este...

  6. 4 out of 5

    Irene Iosif

    Am simtit nevoia sa-i scriu pe privat dupa ce am citit jurnalul. Am facut-o si ...mi-a raspuns. Pentru mine Oana Pelea este un reper.

  7. 4 out of 5

    Delia Floara

    fascinanta, remarcabila, emotionanta!

  8. 4 out of 5

    Mela Ruja Diaconu

    Un jurnal al sentimentelor profunde. Un jurnal altfel care nu ține cont de date calendaristice, ci de stare. O carte în care omul si actrita Oana Pellea nu își găsește locul în lumea asta murdară, plină de lucruri care nu au nimic cu spiritualul. Ea e o persoană religioasă, are o legătură cu Amza, tatăl căruia îi duce mult dorul. Este alături de mama ei care se luptă cu cancerul dar care găsește încă bucurie în a trăi. Oana vorbește despre oameni dragi, părinții ei, actorii și regizorii de altădat Un jurnal al sentimentelor profunde. Un jurnal altfel care nu ține cont de date calendaristice, ci de stare. O carte în care omul si actrita Oana Pellea nu își găsește locul în lumea asta murdară, plină de lucruri care nu au nimic cu spiritualul. Ea e o persoană religioasă, are o legătură cu Amza, tatăl căruia îi duce mult dorul. Este alături de mama ei care se luptă cu cancerul dar care găsește încă bucurie în a trăi. Oana vorbește despre oameni dragi, părinții ei, actorii și regizorii de altădată, artiști uitați de oameni, din păcate. Lumea de azi are alte valori care nu sunt conforme valorilor morale sau aparținând lumii ei sufletești. Jurnalul e o mărturie vie a unui om deosebit ce se lăsa descoperit prin cuvinte și stări, bucurii și de multe ori tristeți. La final spune ca datorita cartii ei a murit un copac, ca putem face ce vrem cu cartea asta, să o folosim la aprins focul sau la făcut cornete pentru seminte, asta în contextul în care termina spunând ca e publicarea unei bucăți de carne din ea. Recomand cartea pentru ca e una de suflet, una în care ne putem regăsi, unde putem medita la ce facem și la ce am putea face cu viață noastră.

  9. 4 out of 5

    Claudia Șerbănescu

    Mi-a plăcut foarte mult capacitatea Oanei Pellea de a regăsi speranța după fiecare dezamăgire sau pierdere. O viață ca un altar închinat unor părinți deosebiți. Incontestabil, se exprimă foarte bine în scris. Recunosc, însă, că, din cauza promovării agresive a acestei cărți, mă așteptam la ceva și mai și.

  10. 4 out of 5

    Cosimo

    Acest jurnal e ca filmele despre care se spune că sunt atât de proaste, încât sunt bune. Mă uit cu stupoare la cele patru steluţe şi ceva câte are acum şi mă gândesc că poate asta o fi explicaţia. De felul meu mă înnebunesc după jurnale, am citit o mulţime şi pot spune cu mâna pe suflet că în viaţa mea n-am citit un jurnal mai penibil ca această însăilare de platitudini şi habotnicii de fetiţă imatură, care te izbesc oriunde ai deschide cartea. Pur şi simplu curg unele după altele, de la un capă Acest jurnal e ca filmele despre care se spune că sunt atât de proaste, încât sunt bune. Mă uit cu stupoare la cele patru steluţe şi ceva câte are acum şi mă gândesc că poate asta o fi explicaţia. De felul meu mă înnebunesc după jurnale, am citit o mulţime şi pot spune cu mâna pe suflet că în viaţa mea n-am citit un jurnal mai penibil ca această însăilare de platitudini şi habotnicii de fetiţă imatură, care te izbesc oriunde ai deschide cartea. Pur şi simplu curg unele după altele, de la un capăt la altul al cărţii. Culeg la întâmplare: "Atunci, la fereastra trenului, am realizat de ce îmi place atât de mult muzica rusească şi limba rusă. Au o respiraţie de stepă, largă şi nostalgică. Şi, când iubesc, ruşii au în ochi stepa, stepa nesfârşită. Au sentimentul marilor întinderi, al stării pe loc. Al neclintitului. Al fatalului. Ascult o vioară care se tânguieşte… Hm, ce patetic de adevărat. Câteodată îmi vine să cuprind tot globul ăsta albastru, ce se numeşte Pământ, şi să-l strâng cu drag la piept. Parcă simt că ar avea nevoie de ajutor. Ar avea nevoie de cineva să-i spună că totul o să fie bine." "A apărut un nou virus informatic, foarte periculos. Face ocolul planetei în zece minute şi distruge tot. Se caută un antidot. Mă întreb câţi viruşi mentali există, care încurcă toate fişierele creierului nostru şi şterg informaţii. Şi oare caută cineva antidotul la viruşii mentali? Mi se pare extraordinar să pot să-mi arunc instantaneu un gând, de exemplu, în ocean. Îl arunc pur şi simplu şi face bâldâbâc chiar acum în mijlocul Oceanului Pacific. Îl văd cum se scufundă. Va rămâne pentru eternitate pe fundul oceanului. Era un gând de neizbândă. Acum e acolo jos, sub ape. Ce bine." (Vai, detectăm un strop de poezie cumva? Bâldâbâc!) "Nu există animal mai dumnezeiesc decât calul. Cred că într-o seară Dumnezeu a adormit şi a visat un vis superb. Da, calul trebuie să fie un vis al lui Dumnezeu." Da, Dumnezeu ăsta e dat dracului, de a visat el până şi calul! Dar priviţi această "intrare" din jurnal: "5 februarie 2003 Ceaţă." Vă daţi seama câtă profunzime se ascunde în această însemnare? Vasăzică, în ziua de 5 februarie 2003, în ziua doamnei Oana a fost ceaţă. Nu soare, nu ploaie, ci nici mai mult nici mai puţin decât ceaţă! Dar nu una banală, ci o ceaţă cosmică, existenţială, demnă de a fi consemnată într-un jurnal pentru iniţiaţi, pasămite, de-alde ăştia care scriu despre acest jurnal că e "balsam pentru suflet". Uneori balsamul curge cam aşa: "7 februarie Chestii-trestii. 8 februarie Trestii, chestii. 15 februarie Am un monitor genial, sunt aşa de bucuroasă! 16 februarie Ora 2 noaptea. Am un monitor genial. Sunt fericită şi noapte bună." No, acum, serios, fato, astfel de chestii sunt fireşti şi scuzabile într-un jurnal obişnuit, pe care să-l ţii ascuns sub saltea şi să-l arzi dacă ajungi vreodată la maturitate, dar sunt ridicole într-un jurnal despre care eşti conştientă de la început că îl scrii cu gândul de a-l face public, probabil dintr-un soi de vanitate perversă: "Vorbesc cu Cristi la telefon cum să facem să publicăm ce scriu aici. [Cristi, să-ţi fie ruşine că te-ai lăsat păcălit şi ne-ai procopsit cu pămătuful ăsta spălător de creiere!] Aş vrea, nu ştiu de ce, dar aş vrea. Ar fi ca şi cum aş scăpa de toate amintirile astea. Cine le va citi? Probabil că nimeni. Pe cine ar interesa? Probabil că pe foarte puţini. [Câtă făţărnicie! Parcă noi nu ştim că rumânul se dă în vânt după vânturile vedetelor - uite că făcui şi eu un calambur în ton cu jurnalul matale! Dacă până şi eu m-am fript!] La ce ar folosi? Mie mi-ar folosi. E ca şi cum goleşti sacul, ca să poţi să-l umpli la loc. [Cu un volum 2? Puşche pe limbă-ţi!] Cristi mă întreabă: despre ce e vorba? Ce concept şi ce viziune? Răspunsul vine automat: nici una. Dar absolut nici una. [Parol!!] Scriu, pur şi simplu. E un fenomen, toată lumea scrie sau simte nevoia să scrie. [Da, din păcate!] Îi spun că e un fel de jurnal, câteodată are date, alteori nu, şi că, în general, nu ţine cont de nici o regulă de a scrie o carte. Cum să ţină cont când nu ştiu cum se scrie o carte? Cunosc doar alfabetul, ştiu să scriu la computer şi atât. [Se vede!] Rândurile se înşiră, poate e vorba de un delir, poate nu. [Delir, categoric delir!] Poate e nevoia de a da. [Mai rău e că, după ce dai, nu mai poţi lua înapoi. Rămân vânătăi pe creier.] Nu ştiu şi nici nu mă interesează. N-are nici o importanţă. Când scrii o carte sau un jurnal pe care te-ai hotărât să-l faci public şi ştii că el nu va interesa pe nimeni, ai senzaţia clară că scrii, de fapt, doar pentru tine. Şi chiar aşa e. Îţi face bine să-ţi vezi gândurile şi material. E ca şi când te părăsesc şi intră în altă realitate." Mda. Tristă realitate... Mai bine îl ţineai pentru dumneata. Detest să scriu cronici negative, de obicei mă mulţumesc să pun o steluţă şi trec la altă carte. Dar mie unuia, sincer, contactul cu această mizerie bigotă mi-a produs o stare de rău fizic şi vreau să-i previn şi pe alţii că nu merită nici măcar steluţa aia pe care o dau cărţilor proaste. A, şi vezi că e ruşinos pentru o actriţă ca dumneata să facă astfel de confuzii: "Îmi aduc aminte de excepţionalul spectacol al lui Brook, văzut la Paris: 'Bărbatul care şi-a luat femeia drept umeraş'. E de departe cel mai bun spectacol pe care l-am văzut până acum." De fapt, spectacolul se numeşte "Bărbatul care şi-a confundat soţia cu o pălărie". Aşa cum dumneata ai confundat actoria cu scrisul. Ca dovadă că un umeraş rămâne doar un biet umeraş, chiar dacă se crede pălărie, în vanitatea sa.

  11. 5 out of 5

    Maria Chiper

    Mi-a placut foarte mult Jurnalul Oanei Pellea, care este extrem de sincera, adevarata, pe alocuri poate prea mult se deschide unor necunoscuti. Totusi, cam de asta si iti place de ea si ceea ce citesti, ca exprima uneori si gandurile tale. De asemenea, o lectura emotionanta, ca ma tot opream la fiecare pagina sa nu lacrimez!

  12. 5 out of 5

    Rupi

    Cartea care imi place cel mai mult !

  13. 4 out of 5

    Diana Macovei

    Oana Pellea nu ne aduce pe o tavă de argint povestiri din viaţa de zi cu zi. Nu ne dă schema de a trăi în pantofi de actor. Nu ne dă secretul unei vieţi fericite. Din contră. Ne oferă frânturi de suflet, bucăţi frânte de zi, de amintire, de oameni, de viaţă. Ne oferă liniştea împărtăşirii propriei tristeţi, liniştea de după spovedire. O spovedire a propriului spirit în faţa propriului eu. Jurnal 2003-2009 este confesiune faţă de propria persoană. Un moment al tău cu tine în cadrul căruia îţi dezb Oana Pellea nu ne aduce pe o tavă de argint povestiri din viaţa de zi cu zi. Nu ne dă schema de a trăi în pantofi de actor. Nu ne dă secretul unei vieţi fericite. Din contră. Ne oferă frânturi de suflet, bucăţi frânte de zi, de amintire, de oameni, de viaţă. Ne oferă liniştea împărtăşirii propriei tristeţi, liniştea de după spovedire. O spovedire a propriului spirit în faţa propriului eu. Jurnal 2003-2009 este confesiune faţă de propria persoană. Un moment al tău cu tine în cadrul căruia îţi dezbaţi trăirile, dezamăgirile, speranţele şi viziunea. Îţi iei acel timp de cuget şi de contemplare. Îţi oferi răgazul de a-ţi trage sufletul între două zile şi de a încerca să-ţi vizualizezi noile mişcări. Numai că viaţa bate filmul. Oamenii bat spiritul şi speranţa. https://readingforsouls.wordpress.com...

  14. 5 out of 5

    Cris

    Nici nu știu de ce mi-a plăcut așa de mult cartea asta. Am citit-o pe nerăsuflate, într-o dimineață însorită și leneșă, bine înfășurată în pătură și în căldura de la calorifer. M-a prins de la prefață, o prefață cum nu am văzut alta mai bine scrisă, în care Ioana Pârvulescu (regret că nu o știam de dinainte, cu siguranță o să citesc ce a mai scris) vorbește cu autoarea; bănuiesc că o face în scris pentru că, nu-i așa, uneori vorbim mai bine când scriem. Să revin la Jurnal. Tot încerc să mă Nici nu știu de ce mi-a plăcut așa de mult cartea asta. Am citit-o pe nerăsuflate, într-o dimineață însorită și leneșă, bine înfășurată în pătură și în căldura de la calorifer. M-a prins de la prefață, o prefață cum nu am văzut alta mai bine scrisă, în care Ioana Pârvulescu (regret că nu o știam de dinainte, cu siguranță o să citesc ce a mai scris) vorbește cu autoarea; bănuiesc că o face în scris pentru că, nu-i așa, uneori vorbim mai bine când scriem. Să revin la Jurnal. Tot încerc să mă dumiresc, nu știu de ce mi-a plăcut așa de mult. Să fie că nu pare editat deloc dar totuși curge lin, fără hopuri, să fie vorbele mamei, să fie dragostea cu care scrie despre animăluțe, să fie metaforele șugubețe? Tot ce știu acum e că atunci când îmi va fi mai greu, mă voi gândi că am o mână care nu e acolo și apoi mă voi întreba: e chiar așa de rău?

  15. 4 out of 5

    Georgiana Stamatov

    O bucățică din minunata Oana Pellea. La final, am vrut sa ii mulțumesc pentru gândurile așternute și sa o imbratisez tare, tare.

  16. 5 out of 5

    Cristina

    "Pereti albi care-ti spun ce vrei tu...sunt ingaduitori si generosi. Chiar: nu m-am gandit niciodata cat de generosi sunt peretii albi, suprafetele albe. Iti ingaduie sa proiectezi ce vrei tu pe ele. Si cearsaful alb al cinemaului devine mai generos cand nu are imagini proiectate pe el. Eu as vinde bilete foarte scumpe intr-un cinematograf unde sa vina lumea, sa se stinga lumina in sala si ecranul sa se aprinda - stralucitor, alb si gol. O ora jumatate. Gol. Alb. Oare cati vor rezista pana la fi "Pereti albi care-ti spun ce vrei tu...sunt ingaduitori si generosi. Chiar: nu m-am gandit niciodata cat de generosi sunt peretii albi, suprafetele albe. Iti ingaduie sa proiectezi ce vrei tu pe ele. Si cearsaful alb al cinemaului devine mai generos cand nu are imagini proiectate pe el. Eu as vinde bilete foarte scumpe intr-un cinematograf unde sa vina lumea, sa se stinga lumina in sala si ecranul sa se aprinda - stralucitor, alb si gol. O ora jumatate. Gol. Alb. Oare cati vor rezista pana la final? Cati vor ramane fata in fata cu...ei? La final, as aprinde lumina in sala, as deschide usile de exit. Fiecare ar pleca cu filmul lui. Cu actorii lui. Cu povestea lui. Unora o sa le placa ce-au vazut. Altora nu. Altii nu vor vedea nimic." Frumos om, interesante ganduri si mare curaj sa te expui asa... Un review mai amplu urmeaza pe blog.

  17. 4 out of 5

    Estera Mihăilă

    Oricine se regaseste intr-un fel sau altul in Oana Pellea. Candva sigur ai crezut ce-a crezut si ea. Sau ai simtit cum a simtit si ea. Si cumva, asta te face un om tare fain pentru ca citind-o pe Oana, descoperi ce frumos trebuie sa fie sufletul ei. Desi se simte o nota trista pe tot parcursul lecturii, cartea musteste a simplitate si intelepciune. Absolut superb !! O carte numai buna de citit si recitit.

  18. 5 out of 5

    Alisu'

    “Eu aş vinde bilete foarte scumpe într-un cinematograf unde să vină lumea, să se stingă lumina în sală şi ecranul să se aprindă – strălucitor, alb şi gol. O oră jumătate. Gol. Alb. Oare cîţi vor rezista pîna la final? Cîţi vor rămîne în sală faţă în faţă cu … ei? La final, aş aprinde lumina în sală, aş deschide uşile de exit. Fiecare ar pleca cu filmul lui. Cu actorii lui. Cu povestea lui. Unora o să le placă ce-au văzut. Altora nu. Alţii nu vor vedea nimic.”

  19. 5 out of 5

    Bogdan

    One cannot do anything else but appreciate this Journal. Only if you consider the honesty and good thoughts Oana is writing all over the pages of this book. Yes, sometimes she may be harsh, but she is always fair. And if something requires praise, she does not hesitate to display it. This is why, in my opinion this Journal is not bleak, it is inspired by reality.

  20. 5 out of 5

    Gabriela

    Jurnalul unui artist din Romania zilelor noastre cu perioade mai putin fericite, dorul de parinti, momente de singuratate, bucurie pura, amintiri din cariera de actor. Un jurnal frumos, sensibil si sincer.

  21. 4 out of 5

    Gabriela

    De mult îmi propun sa citesc jurnalul Oanei, mă bucur că începutul anului 2020 m-a determinat să îndeplinesc acest obiectiv. O lectură plăcută, sinceră, dar pe alocuri haotică. În concluzie, merită citit acest jurnal pentru a cunoaște omul și actorul Oana Pellea.

  22. 5 out of 5

    Cristina

    Cartea aceasta mi-a făcut poftă de ... "Jurnale". Sper să mai găsesc atâta sinceritate și în alte cărți. Doamne... Nu voi uita ce am simțit în momentul când citeam despre moartea mamei lui Oana. Eram într-o cadă cu apă. Sunt sigură că lacrimile mele au adăugat încă un strat... Cartea aceasta mi-a făcut poftă de ... "Jurnale". Sper să mai găsesc atâta sinceritate și în alte cărți. Doamne... Nu voi uita ce am simțit în momentul când citeam despre moartea mamei lui Oana. Eram într-o cadă cu apă. Sunt sigură că lacrimile mele au adăugat încă un strat...

  23. 5 out of 5

    Ankkca

    very sad, screams loneliness, lovely in a way

  24. 5 out of 5

    Rita Sophie

    Am scris despre JURNAL si aici - http://ritasophie.wordpress.com/2011/.... Am scris despre JURNAL si aici - http://ritasophie.wordpress.com/2011/....

  25. 5 out of 5

    CDR

    O carte care te apropie de divinitatea lăuntrică. Mulțumesc omului și artistului cu suflet minunat, Oana Pellea!

  26. 4 out of 5

    Anca

    O carte care face bine. O carte ca o rugăciune. O carte ca un chin. O carte ca un strigăt de neputință. O carte ca o deșteptare. O carte ca o speranță. O carte cu și despre iubire. O carte frumoasă.

  27. 4 out of 5

    Madalina

    Un jurnal care face mai mult decât bine, în care m-am regăsit profund în universul meu paralel.

  28. 4 out of 5

    Lyra

    O carte minunata, scrisa de un om minunat intr-o lume nu atat de minunata pe cat am vrea sa o vedem... Sau este?...

  29. 4 out of 5

    Socrate

    “Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am văzut și care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea din când în când, deschid geamul și, uitându-mă la cer… zbor. De sus, orașul pare mai frumos și mai curat. Oamenii chiar sunt frumoși. Luminile orașului sunt calde și bune. De sus, o casă luminată e ca un cuib de păsări, îi simți căldura și îți dă un sentiment de siguranță, un sentiment de a “Mi-e foarte dor, foarte dor de frumos și de bun. E un dor care doare, doare chiar fizic. Doare până la lacrimi. Am melancolia unor locuri pe care le-am văzut și care nu sunt de pe lumea asta. Poate de aceea din când în când, deschid geamul și, uitându-mă la cer… zbor. De sus, orașul pare mai frumos și mai curat. Oamenii chiar sunt frumoși. Luminile orașului sunt calde și bune. De sus, o casă luminată e ca un cuib de păsări, îi simți căldura și îți dă un sentiment de siguranță, un sentiment de acasă. În toate orașele din lume unde am fost, când venea seara mă apuca un sentiment groaznic de singurătate feroce, de înstrăinare. Dacă pe soare sau ziua mi se părea că aparțin Parisului sau New Yorkului, când venea seara și oamenii se-ntorceau de la serviciu la ei acasă, îmi venea dor de acasă al meu, care era departe.”

  30. 5 out of 5

    Dela Iovan

    pacat ca exista doar 5 stelute....as fii vrut sa dau cel putin dublu.....uffff; deja am citit jurnalul de doua ori si n-am incetat din plans....prea multe emotii dintr-o data....ce ma leaga de acest jurnal?....totul: ca suntem olteni, ca nimeni nu poate uita pe Amza Pellea chiar daca nu l-a cunoscut in persoana.Va multumesc din <3 pt acest jurnal si sper ca nimeni (cu mintea la cap) sa nu faca focul cu el sau sa-l foloseasca pt seminte....are prea multa valoare, ar fii pacat, deci il recomand cu pacat ca exista doar 5 stelute....as fii vrut sa dau cel putin dublu.....uffff; deja am citit jurnalul de doua ori si n-am incetat din plans....prea multe emotii dintr-o data....ce ma leaga de acest jurnal?....totul: ca suntem olteni, ca nimeni nu poate uita pe Amza Pellea chiar daca nu l-a cunoscut in persoana.Va multumesc din <3 pt acest jurnal si sper ca nimeni (cu mintea la cap) sa nu faca focul cu el sau sa-l foloseasca pt seminte....are prea multa valoare, ar fii pacat, deci il recomand cu mult drag

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...
We use cookies to give you the best online experience. By using our website you agree to our use of cookies in accordance with our cookie policy.