web site hit counter Viața pe un peron - Ebooks PDF Online
Hot Best Seller

Viața pe un peron

Availability: Ready to download

„În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine „În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine se poate recunoaște în omul care își caută, prin smârcurile existenței și dincoace de linia deșertului morții, un drum salvator. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie „Viața pe un peron” în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice.” (Daniel Cristea-Enache)


Compare

„În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine „În centrul cărților lui Octavian Paler nu se află nici sfântul, nici bruta absolută, nici supraomul nietzschean, ci omul obișnuit, sumă de calități și defecte, patimi și slăbiciuni, îndoieli și angoase. Oricine se poate așadar proiecta sau regăsi în paginile acestui roman. Fiindcă pe peron nu este El, eroul exemplar ieșit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine se poate recunoaște în omul care își caută, prin smârcurile existenței și dincoace de linia deșertului morții, un drum salvator. Aceste calități ale cărții sunt suficiente pentru a înscrie „Viața pe un peron” în rândul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice.” (Daniel Cristea-Enache)

30 review for Viața pe un peron

  1. 5 out of 5

    Jorj

    Este o carte despre singurătate, despre angoasa imobilității și indeciziei, despre temeri și înfrângerea lor. Peronul în sine este o dimensiune introspectivă umană, într-o atemporalitate onirică dar și lucidă în același timp, un impas personal în așteptarea unei schimbări care să ne poarte mai departe cu ea. În mod comic, dar poate nu întâmplător , cartea mi-a ținut companie în câteva drumuri cu trenul.

  2. 4 out of 5

    Sever

    Cartea aceasta mi-a fost recomandata de catre o prietena, trebuie sa recunosc, ca registrul in care este scrisa este diferit de cel pe care il abordez in mod obisnuit, cei care imi vad cartile citite pot confirma. La momentul ideal am inceput sa o citesc, ca sa ma citez pe mine: "Imi place sa am in jurul meu oameni care imi pun mintea la gandit, imi place sa gandesc, imi da senzatia ca exist cu adevarat." Dupa ce am citit cartea am inceput sa imi pun o gramada de intrebari, si dupa ce mi-am tras Cartea aceasta mi-a fost recomandata de catre o prietena, trebuie sa recunosc, ca registrul in care este scrisa este diferit de cel pe care il abordez in mod obisnuit, cei care imi vad cartile citite pot confirma. La momentul ideal am inceput sa o citesc, ca sa ma citez pe mine: "Imi place sa am in jurul meu oameni care imi pun mintea la gandit, imi place sa gandesc, imi da senzatia ca exist cu adevarat." Dupa ce am citit cartea am inceput sa imi pun o gramada de intrebari, si dupa ce mi-am tras concluziile finale, dupa ce am analizat fiecare sintagma copiata in carnetel, dupa ce am descifrat fiecare simbol pe o foaie alaturata si am umplut biroul de hartii...am ajuns la concluziile mele finale. Cartea in sine pune o intrebare simpla, care in viata orice om educat si-o pune mai devreme sau mai tarziu.. oare asta e viata pe care vreau sa o traiesc? O sa stai sa astepti o viata mai buna, sa fie servita pe o tava de argint ? Asteptarea inceteaza, iar viata incepe. Du-te ! Unde vrei, fa exact ce vrei ! Traieste viata ! Aceste intrebari vin in urma lecturii cartii Viata pe un peron de Octavian Paler. Un prim roman al scriitorului in care acesta prezinta cofesiunile profesorului pe un peron de gara pustie. Incercările nelimitate ale protagonistului de a-şi găsi o ocupaţie optimistă evenimentele premergatoare sosirii in gara pustie, şahul de unul singur, cărţile citite şi în final dreptatea absolută, toate aceste activităţi diverse se încadrează în tiparul personalităţii sale. Este o carte plina de intelesuri… pentru cine stie sa inteleaga, desigur (stiti ca sunt aspru cu cititorii superficiali), fiind o intreaga metafora alaturi de un amalgam de semnificatii, simboluri si cugetari filozofice, ce au substraturi profunde, ca orice carte veritabila. Va fi greu sa interpretezi toate simbolurile, mie mi-a fost iar eu sunt un ganditor si un analist (cel putin am fost o mare perioada din viata) si daca nu vei intelege inceputul, atunci iti va fi greu sa termini lectura, iar daca nu intelegi sfarsitul acesteia nu o sa iti placa. Este daca doriti un cerc vicios, daca nu strapungi planurile profunde ale cartii o sa orbitezi in jurul sensului, fara ca sa il intelegi. Fa-ti timp asadar si citeste cu atentie mai departe de decor intelegand sensul cobrelor si al imblanzitorilor, peronul si trenul ce nu va veni niciodata, pustiul si asteptarea care devine (sau nu) insuportabila. Astfel inchei cu probabil cel mai veridic si valoros citat din toata cartea ” Iti traiesti viata sau o intelegi? Una din doua. Nu poti, se pare sa le ai pe amandoua in acelasi timp”.

  3. 5 out of 5

    Bogdan Raț

    "Doamne, apãrã-mã de mine însumi." "Doamne, apãrã-mã de mine însumi."

  4. 4 out of 5

    Julien M.

    This is a strange book that not everybody will like. It’s sort of a given that not everybody that reads a book will like that book, but this is one of those books that often makes you either hate it or love it. It is a strange book, but it is my kind of strange. That’s why I belong to the group of people that liked this book, not in spite of its strangeness, but because of it. I won’t give it five stars because it’s not an easy book; it’s a philosophical book, a book with heavy thoughts, ideas a This is a strange book that not everybody will like. It’s sort of a given that not everybody that reads a book will like that book, but this is one of those books that often makes you either hate it or love it. It is a strange book, but it is my kind of strange. That’s why I belong to the group of people that liked this book, not in spite of its strangeness, but because of it. I won’t give it five stars because it’s not an easy book; it’s a philosophical book, a book with heavy thoughts, ideas and things you need to digest, to understand, and, for most people, or me at least, that’s not something that can be done after just one read. I particularly liked the core message of the book, which can also be found in the book’s title, not because of the strangeness, but because of the truthness of the idea of life being just a platform. It’s hard to get your head around that and the majority of the book, so if you don’t want to read some heavy sincere stuff, you probably should avoid this book until you think you are ready, because you’ll probably end up hating this book just like you hate everything else that you don’t feel up to just yet. It might surprise you, either in a negative or a positive way; it’s a risk you take with this genre. It was mostly positive for me and that’s why I recommend this book to everyone – you should read it at least once while you are waiting for your train.

  5. 5 out of 5

    Alecu Matraguna

    E o carte despre singurătate. Despre frică și curaj. Curajul de a schimba destinul și a căuta drumul spre sine. Despre luptă, renunțare, incertitudine și îmblânzirea propriilor șerpi. Doi oameni își petrec viața pe un peron părăsit, în care nu vin și din care nu pleacă trenuri. Limita între real și imaginar n-o poți percepe clar, pentru că dacă te ții de firul narativ vei fi condamnat să rătăcești prin mlaștinile ce înconjoară peronul părăsit și întreaga carte. Iar în centrul romanului e așteptar E o carte despre singurătate. Despre frică și curaj. Curajul de a schimba destinul și a căuta drumul spre sine. Despre luptă, renunțare, incertitudine și îmblânzirea propriilor șerpi. Doi oameni își petrec viața pe un peron părăsit, în care nu vin și din care nu pleacă trenuri. Limita între real și imaginar n-o poți percepe clar, pentru că dacă te ții de firul narativ vei fi condamnat să rătăcești prin mlaștinile ce înconjoară peronul părăsit și întreaga carte. Iar în centrul romanului e așteptarea. Și arta de a învața să aștepți. http://alecumatraguna.wordpress.com/2...

  6. 4 out of 5

    Nata

    Mi-a plăcut cartea și după ce m-am gândit un pic mai mult la subiectul ei, cred că merită chiar 5 stele. Nu e o lectură foarte ușoară, așa că vă doresc răbdare. Mi-a plăcut a -6-a poruncă a decalogului și anume: "Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim." Cu asta și s-a confruntat eroul nostru de la început până la urmă. Mi s-a "descrețit fruntea" când am citit la finalul cărții ce a zis Eleonora: "mi-am distrus viața, dar nu mi-am risipit-o", Mi-a plăcut cartea și după ce m-am gândit un pic mai mult la subiectul ei, cred că merită chiar 5 stele. Nu e o lectură foarte ușoară, așa că vă doresc răbdare. Mi-a plăcut a -6-a poruncă a decalogului și anume: "Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim." Cu asta și s-a confruntat eroul nostru de la început până la urmă. Mi s-a "descrețit fruntea" când am citit la finalul cărții ce a zis Eleonora: "mi-am distrus viața, dar nu mi-am risipit-o", sugerând ideea că mereu este loc de un nou început, mereu există opțiuni, trebuie să știm pe care le alegem. Singurătate, frică, așteptări, multe așteptări. Singurătate în doi. Frici diferite. Carte asta e un fel de odă a ceea ce numim noi sensul vieții, în care personajul principal își conștientizează nimicnicia.

  7. 4 out of 5

    Mada

    O carte despre asteptare si frica; despre ce inseamna sa fii victima si "imblanzitor"; despre singuratate, valori si redescoperirea sinelui. Aerul fantastic emanat de narator ii prezinta viata petrecuta impreuna cu Eleonora intr-o gara in care nu stie cum a ajuns - trenuri nu vin sau pleaca niciodata, ceasului de pe perete ii merge doar minutarul si singurele vietati care mai locuiesc acolo sunt insectele, innebunite asemenea celor doi protagonisti de caldura. Naratorul are un puternic gust pentru O carte despre asteptare si frica; despre ce inseamna sa fii victima si "imblanzitor"; despre singuratate, valori si redescoperirea sinelui. Aerul fantastic emanat de narator ii prezinta viata petrecuta impreuna cu Eleonora intr-o gara in care nu stie cum a ajuns - trenuri nu vin sau pleaca niciodata, ceasului de pe perete ii merge doar minutarul si singurele vietati care mai locuiesc acolo sunt insectele, innebunite asemenea celor doi protagonisti de caldura. Naratorul are un puternic gust pentru dreptate, singura valoare care i-a mai ramas - de aici si pasiunea pentru a crea procese pentru "nedreptati" identificate fie in viata sa, fie de-a lungul istoriei. Manguste imperfecte, cobre, imblanzitori, caini si dresori formeaza un melanj halucinant devenit parte din viata personajului, din care devin aproape imposibil de deosebit visul si imaginatia de realitate.

  8. 5 out of 5

    Alisu'

    "Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti". "Cum poti sa lupti pentru tandrete? Sau pentru duiosie? Cel mult poti sa le astepti".

  9. 5 out of 5

    Katy

    O carte complexa, dificila si captivanta;astfel caracterizez eu "Viata pe un peron" a lui Octavian Paler. Patrundem intr-o lume plina de temeri, angoase, patimi, judecati dintre cele mai bizare ale unui om care se lupta cu propriul sau destin. El este incriminator si aparator al propriilor gandiri, este calau si victima in acelasi timp.Realitatea si irealitatea sunt vag delimitate, iar trairile personajului duc uneori pana la paroxism, fapt care il face greu de inteles. O carte complexa, dificila si captivanta;astfel caracterizez eu "Viata pe un peron" a lui Octavian Paler. Patrundem intr-o lume plina de temeri, angoase, patimi, judecati dintre cele mai bizare ale unui om care se lupta cu propriul sau destin. El este incriminator si aparator al propriilor gandiri, este calau si victima in acelasi timp.Realitatea si irealitatea sunt vag delimitate, iar trairile personajului duc uneori pana la paroxism, fapt care il face greu de inteles.

  10. 4 out of 5

    Ioana Crețu

    „Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. Aşa că eu sunt învăţată să aştept. Cred că asta fac de când mă ştiu. Aştept. Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târz „Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. Aşa că eu sunt învăţată să aştept. Cred că asta fac de când mă ştiu. Aştept. Uneori, e drept, omul oboseşte aşteptând. Şi n-aţi auzit, oare, de situaţii în care, când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat, soseşte prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obţinând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult. Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe, deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt, să-ţi dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta aşteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei. Atât cât pricep eu lucrurile, omul l-a descoperit pe Dumnezeu nu uitându-se spre cer, ci căutându-l în sine însuşi, ce anume ar putea opune morţii şi neantului. N-am suportat gândul că suntem doar pulbere şi atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. Dumnezeu e partea noastră care nu vrea să moară, care nu se poate consola. Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi... Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. De aceea, toţi trebuie să fie surzi. Ursitoarele erau bete, probabil, când au venit la căpătâiul meu sau, plictisite, au vrut să se amuze. Au făcut din mine un fel de acrobat fără plasă. Mi-au dat o înverşunare greoaie şi o exaltare care, amestecate, au devenit destin. A iubi înseamnă a simţi nevoia să te dărui. Obsedat de mine însumi, am făcut totul ca singurătatea mea să devină perfectă. Și astfel n-am trăit poate decât pentru mine, cu toate că am iubit atâtea lucruri. Ca și cum toate eforturile mele au fost îndreptate spre un singur scop: să-mi ridic singur, dinlăuntru, propria închisoare și să-i astup toate căile de ieșire.”

  11. 5 out of 5

    Ana

    M-am gandit mult daca sa dau cartii 3 stele sau 4, dar vorbind stric de placerea personala, am decis sa ramana 3. Ce ma deranjeaza cel mai mult ca Octavian Paler este ca are pasaje sclipitoare in carte alternate cu zeci de pagini de .. nimic, de fapt. Da, daca stau sa rasfoiesc cartea, pe fiecare pagina gasesc citate interesante si fraze complicate cu mai mult de un inteles, dar o carte nu e formata doar din frazele din care e scrisa. Cel putin nu dupa parerea mea. Paler scrie frumos, nu neg ast M-am gandit mult daca sa dau cartii 3 stele sau 4, dar vorbind stric de placerea personala, am decis sa ramana 3. Ce ma deranjeaza cel mai mult ca Octavian Paler este ca are pasaje sclipitoare in carte alternate cu zeci de pagini de .. nimic, de fapt. Da, daca stau sa rasfoiesc cartea, pe fiecare pagina gasesc citate interesante si fraze complicate cu mai mult de un inteles, dar o carte nu e formata doar din frazele din care e scrisa. Cel putin nu dupa parerea mea. Paler scrie frumos, nu neg asta. Este foarte bun la relationarea cu cititorul, toate formele de adresare sunt perfect integrate, impresia ca naratorul vorbeste cu tine, chiar cu tine, este destul de mare. Povestea, insa, este ceva nou pentru literatura romaneasca, ceea ce este un plus imens. Nici nu sunt sigura in ce stil se incadreaza, dar nici nu cred ca vreau sa atribui acestei povesti un gen specific. Parca e mai frumos asa, necategorizata. In orice caz, o sa mai tatonez terenul cand vine vorba de cartile lui Paler. Mi-a trezit interesul.

  12. 4 out of 5

    Doris Nemes

    „O, domnilor judecători, tot speranța ne arată că vinovați și nevinovați ne aflăm înlăuntrul aceluiași laț, înlăuntrul aceluiași zid al destinului. Și că în loc să căutăm crăpătura din zid, ne strângem și mai mult lațul pe care ni l-a pus destinul de gât.” „Ca să fiu sinceră, nu pricep nimic. În concluzie, știu că pe lume nu există numai dâre de mirosuri de fân, dar vreau să trăiesc.”

  13. 5 out of 5

    Oana Mihoc

    Strange book. At one point I had the impression that the swamp was actually the book, the author's words. It made me think. It made me ask questions. And I believe this is the gift of the book... that it is a neverending source for questions for everybody, that it can speak in a million ways for a million readers. Strange book. At one point I had the impression that the swamp was actually the book, the author's words. It made me think. It made me ask questions. And I believe this is the gift of the book... that it is a neverending source for questions for everybody, that it can speak in a million ways for a million readers.

  14. 4 out of 5

    Roxana

    Paler's style is pretty hard to follow, but it keeps you focused and actively thinking. I often found myself constantly trying to figure out the hidden meaning behind the story. Clearly, the book is not for everyone. You either like it or not. The phrasing is long, complicated and sometimes difficult to follow. The arguments are subtle and profound and you may lose their logical meaning. Mainly, the story is about fear and how to tame it in a not so obvious way. Paler's style is pretty hard to follow, but it keeps you focused and actively thinking. I often found myself constantly trying to figure out the hidden meaning behind the story. Clearly, the book is not for everyone. You either like it or not. The phrasing is long, complicated and sometimes difficult to follow. The arguments are subtle and profound and you may lose their logical meaning. Mainly, the story is about fear and how to tame it in a not so obvious way.

  15. 5 out of 5

    Bogdan

    In this novel Octavian Paler makes the process of Romanian communist society. Due to the great extend of censorship existing at that time in Romania, he had to make it much more subtle. So it is up to the reader to extend the book conclusions from the main two characters to the entire society.

  16. 5 out of 5

    Vincze Andrada

    “Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de pierdut. Nimeni n-are timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept, și teribil. De ce înțelept? Păi sigur că este. Când nu mai poți face nimic, când te simți ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: aștept. Va veni, “Cum să înțeleagă așteptarea cei care n-au trăit-o decât în rații mici? Pe ei nu-i interesează decât să apese pe accelerator, privind fix în față. Atât. Nimeni n-are timp de pierdut. Nimeni n-are timp pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. Restul nu contează. În schimb, pentru mine așteptarea e un cuvânt și înțelept, și teribil. De ce înțelept? Păi sigur că este. Când nu mai poți face nimic, când te simți ca o gânganie în pumnul destinului, nu zici: sunt disperat; zici: aștept. Va veni, nu va veni ce aștepți, nu se știe. Important e că aștepți. Din moment ce aștepți, faci ceva. Ți-ai găsit o ocupație. Cum mi-am găsit eu aici, unde am învățat o nouă meserie, aceea de a aștepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a sper s-a uzat, ești pierdut. Nu te mai salvează nimic, pentru că nu mai izbutești să aștepți. Nemaiașteptând, trebuie să mori.”

  17. 5 out of 5

    Carmen Movilă

    Să aştepţi orice Să aştepţi oricât...

  18. 5 out of 5

    maria c.

    pentru solitari.. "aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grotă" pentru solitari.. "aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grotă"

  19. 4 out of 5

    Evelina Camenșcic

    “Viața pe un peron” reprezintă cartea pe care trebuie să o citești nu doar o dată pentru ai descifra mesajele ascunse printre rânduri. Aș putea zice că probabil este nevoie și de o maturitate psihologică și de o experiență lectorală vastă pentru ca să o înțelegi în totalitate. Aceasta este o carte despre sensul vieții, ce inundă in cugetări filosofice și metafore. Gara, peronul, trenul ilustrează viața omului în așteptarea “destinației” sale; singurătatea omului; sensul vieții; angoasa și patima “Viața pe un peron” reprezintă cartea pe care trebuie să o citești nu doar o dată pentru ai descifra mesajele ascunse printre rânduri. Aș putea zice că probabil este nevoie și de o maturitate psihologică și de o experiență lectorală vastă pentru ca să o înțelegi în totalitate. Aceasta este o carte despre sensul vieții, ce inundă in cugetări filosofice și metafore. Gara, peronul, trenul ilustrează viața omului în așteptarea “destinației” sale; singurătatea omului; sensul vieții; angoasa și patima. Plasat între filosofie si ficțiune, romanul oferă posibilitatea oricărui cititor să se regăsească în paginile sale, întrucât personajul principal întruchipează omul obișnuit, un om de rând care ascunde în suflet și calități, și defecte, și slăbiciuni, și dureri.

  20. 5 out of 5

    Alexandra

    A nostalgic book on hope and despair, on missed opportunities and overlooked blessings. Paler has a very intimate, calm and yet unsettling way of writing about questions and concerns that have probably haunted him throughout his entire life. For a reader who has been faced with similar questions and thoughts, this book will give the sinister impression of reading ones own diary.

  21. 5 out of 5

    Ted

    Luati loc pe peroane , va rog. Drumul continua spre marea tacere de nisip.

  22. 4 out of 5

    Crina Bucur

    "Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume "Acolo pe pietre sau pe oasele acelea, căci nu distingeam prea bine ce erau, am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. Și, oricum, pentru unul din șerpi nu mai avea importanță diferența dintre dragoste și luptă. Pentru el totul se sfârșise. Nu va mai face nici dragoste, nici nu se va mai lupta cu nimeni. Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul (. . .)" "Uneori, e drept, omul obosește așteptând. Și n-ați auzit, oare, de situații în care, când sosește în sfârșit ceea ce el a așteptat, sosește prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obținând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reușește doar să-l obosească și mai mult. Și renunță la ea cu o ultimă mare tristețe deoarece nu e simplu să porți o bătălie și, ajuns la capăt, să-ți dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta așteptare scopul a murit..." "Ce tren să mai vină? Ce tren să mai plece? Aici nu mai există sosiri, nici plecări. Există numai peronul și așteptarea." "Mi-am trăit viața ca un somnambul." "Ni se pare că e o datorie a pământului să se lumineze la ora prevăzută. Și astfel, în loc să aibă gust cosmic, dimineața are gustul pastei de dinți."

  23. 4 out of 5

    Dariana

    În ciuda faptului că este o carte deosebită, plină de idei pertinente și relativ clar expuse, nu pot să-i dau mai mult de 3 stele, pentru că nu pot să afirm că am citit-o cu foarte mare plăcere. Am citit-o destul de greu și spre deosebire de "Valurile" Virginiei Woolf, nu m-a făcut să simt nimic. Iar pentru mine, ăsta e unul dintre criteriile de apreciere ale unei cărți. Poate că peste 10 ani am să o recitesc și am să zic "ce îngustă la minte eram atunci" și am să-i dau mai multe stele. Sau mai În ciuda faptului că este o carte deosebită, plină de idei pertinente și relativ clar expuse, nu pot să-i dau mai mult de 3 stele, pentru că nu pot să afirm că am citit-o cu foarte mare plăcere. Am citit-o destul de greu și spre deosebire de "Valurile" Virginiei Woolf, nu m-a făcut să simt nimic. Iar pentru mine, ăsta e unul dintre criteriile de apreciere ale unei cărți. Poate că peste 10 ani am să o recitesc și am să zic "ce îngustă la minte eram atunci" și am să-i dau mai multe stele. Sau mai puține. Sau n-o să-mi schimb părerea.

  24. 5 out of 5

    Teodora Ştefan

    O carte inovatoare, neîncadrabilă într-o categorie (cum am mai citit pe aici). Nu pot să-mi dau cu părerea despre partea politică a acestei cărţi, dar ca multe altele, poate fi aplicată oricăror vremuri. Frica, teroarea, aşteptarea...şi-au făcut simţită prezenţa, atât la oamenii grotelor("dacă va ploua?", "dacă vom muri de foame?") , cât şi la adolescenţii cu IPhone("dacă mi se termină bateria?", "dacă mi-l va fura cineva?"). Într-o lume perfectă, aceste stări par superficiale, dar distopia din O carte inovatoare, neîncadrabilă într-o categorie (cum am mai citit pe aici). Nu pot să-mi dau cu părerea despre partea politică a acestei cărţi, dar ca multe altele, poate fi aplicată oricăror vremuri. Frica, teroarea, aşteptarea...şi-au făcut simţită prezenţa, atât la oamenii grotelor("dacă va ploua?", "dacă vom muri de foame?") , cât şi la adolescenţii cu IPhone("dacă mi se termină bateria?", "dacă mi-l va fura cineva?"). Într-o lume perfectă, aceste stări par superficiale, dar distopia din carte prezintă maximul temerilor. Cunoscând răutatea pur, răul de zi cu zi nu te mai atinge. Asta face cartea lui Octavian Paler. Te întăreşte, te face mai puternic indiferent de anul în care o citeşti. Este, deci, o carte demnă de Epoca Contemporană. Cel mai mult mi-a plăcut conceptul clopotelor de sticlă, deşi primul meu gând a fost "Clişeu!". Apoi au mai fost şi pasajele cu cobre şi cu câini (câţi oameni nu se tem de aceste creaturi?!). Sufocante, ar spune alţii! Eu aşteptam nerăbdătoare un pasaj cu îmblânzitorii de cobre sau cu dresorii de câini. Societatea s-a schimbat. Acum nu e nevoie să stingă lumina pentru a nu respecta legea. Cer să se facă lumină şi sper că atunci când o să am un fluier lângă mine nu îl voi folosi! "Doamne, apără-mă de mine însumi!"

  25. 5 out of 5

    Tatiana Z.

    Îmbinând stratificările epice și supraetajările simbolice, Viața pe un peron este o meditație asupra sensului vieții, asupra rolului fiecărui individ, asupra fricii, speranței, pasiunilor; iar în spatele metaforelor și cugetărilor filosofice, ne regăsim propria viața: un peron și noi, mereu în așteptarea unui sens, unui semn, ignorând prezentul și clipa care trece.

  26. 5 out of 5

    Oana

    Intriguing book. One that doesn't let your mind rest and one that I will surely think about in a somewhat obsessive manner. O carte extrem de intrigantă, care te face să te gândești la ea, să-ți pui un milion de întrebări și să recitești pasaje întregi pentru a privi diverse lucruri din viața de zi cu zi dintr-o perspectivă nouă. Food for though. Intriguing book. One that doesn't let your mind rest and one that I will surely think about in a somewhat obsessive manner. O carte extrem de intrigantă, care te face să te gândești la ea, să-ți pui un milion de întrebări și să recitești pasaje întregi pentru a privi diverse lucruri din viața de zi cu zi dintr-o perspectivă nouă. Food for though.

  27. 4 out of 5

    Andrea Andrei

    Iti traiesti viata sau o intelegi?Una din doua. Nu poti, se pare, sa le ai pe amandoua in acelasi timp.

  28. 5 out of 5

    Alexandra Osipenco

    4,5/5 ⭐ Prin intermediul acestei cărți, autorul ne invită la meditație. E despre omul în căutarea sinelui. O carte ca o viață, trăită pe un peron pustiu, de unde nu pleacă și unde nu vin trenuri. O viață în așteptare. E despre singurătate și frică. Frica asemenea cobrei. Oricine se poate identifica cu naratorul, pentru că nu are un nume, iar femeia căreia i se adresează cu apelativul "fetițo" și pe care o numește Eleonora, o identific cu speranța. O carte halucinantă, fantomatică care mi-a transm 4,5/5 ⭐ Prin intermediul acestei cărți, autorul ne invită la meditație. E despre omul în căutarea sinelui. O carte ca o viață, trăită pe un peron pustiu, de unde nu pleacă și unde nu vin trenuri. O viață în așteptare. E despre singurătate și frică. Frica asemenea cobrei. Oricine se poate identifica cu naratorul, pentru că nu are un nume, iar femeia căreia i se adresează cu apelativul "fetițo" și pe care o numește Eleonora, o identific cu speranța. O carte halucinantă, fantomatică care mi-a transmis atâția fiori! Apoi s-a încheiat și m-a lăsat... pe gânduri, într-o gară pustie, cu vise bântuite de "îmblânzitori" și "dresori". ✅ "Modul în care un om își acceptă destinul este mai important decât destinul său." - Wilhelm von Humboldt ✅ "O puneți că un concert se poate relua de la capăt de câte ori vrei. Nu e adevărat. De fiecare dată nu e întocmai același concert. E ceva schimbat. Ceva infim, poate, schimbat în tine însuți. Discul e același, dar tu nu mai ești același dinainte. Ești altul, mereu altul." ✅ "Mai târziu am revenit la gândul că viața însuși e o stare de tranzit între naștere și moarte... un peron unde te zbați să ocupi un loc într-un tren... ești fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăji că a rămas în picioare pe culoar... alții nu reușesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aștepte următorul tren... Și fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să știe, egal cu cel care stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întâlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar șinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi..." ✅ "Una din prejudecățile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Și o mlaștină unde ne atrag amintirile." ✅ " Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între două trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins. [...] Moartea pune punct și iubirilor și luptelor. Fiecare rămâne atunci cu cât a iubit și cu cât a luptat. Mai are timp, poate, doar să regrete că n-a iubit și n-a luptat destul..."

  29. 4 out of 5

    Raluca

    O carte plina de semnificații!

  30. 5 out of 5

    Weird Andrei

    Priveste inainte si nu te teme de fiara ce se unduieste in urma ta. O lectura deosebit de intriganta. Sa traim..

Add a review

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Loading...