„Războiul de şaptezeci şi şapte de ani“ este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de „Războiul de treizeci de ani“, „Războiul de o sută de ani“ din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Un „Războiul de şaptezeci şi şapte de ani“ este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de „Războiul de treizeci de ani“, „Războiul de o sută de ani“ din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Uniunii Sovietice (1991) are toate şansele de a se impune atenţiei opiniei publice drept o epocă pe care şi-a pus pecetea, implacabil şi în ultimă instanţă, marele război pentru revelarea puterii americane, căreia îi revine pe mai departe rolul de a domina ultima fază a civilizaţiei occidentale. Doar că – vaticinează sumbru şi neliniştitor profesorul Djuvara – vremea „împărăţiei“ Statelor Unite va fi de scurtă durată, pentru a lăsa locul unei lungi perioade de dezordine generală şi de tulburări haotice.
Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914 -1991)
„Războiul de şaptezeci şi şapte de ani“ este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de „Războiul de treizeci de ani“, „Războiul de o sută de ani“ din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Un „Războiul de şaptezeci şi şapte de ani“ este, conform strălucitoarei pledoarii a profesorului N. Djuvara, o sintagmă ce are şanse reale de a se impune istoricilor din veacurile viitoare. Aşa cum se vorbeşte azi de „Războiul de treizeci de ani“, „Războiul de o sută de ani“ din secolele trecute, perioada cuprinsă între cea dintâi conflagraţie mondială (1914) şi prăbuşirea Uniunii Sovietice (1991) are toate şansele de a se impune atenţiei opiniei publice drept o epocă pe care şi-a pus pecetea, implacabil şi în ultimă instanţă, marele război pentru revelarea puterii americane, căreia îi revine pe mai departe rolul de a domina ultima fază a civilizaţiei occidentale. Doar că – vaticinează sumbru şi neliniştitor profesorul Djuvara – vremea „împărăţiei“ Statelor Unite va fi de scurtă durată, pentru a lăsa locul unei lungi perioade de dezordine generală şi de tulburări haotice.
Compare
Horia Bura –
Scurta si cuprinzatoare aceasta schita de istorie politica si militara a secolului XX. Autorul pleaca de la tema lucrarii sale de doctorat, invocata in mai multe locuri in acest volumel, conform careia se poate deduce un pattern privitor la civilizatia hegemona a lumii dintr-o anumita perioada a istoriei. Cu adevarat interesanta, in acest sens, este teza potrivit careia, in mai multe cazuri din istoria omenirii, o tara/civilizatie periferica ajunge sa domine un spatiu mai mult sau mai putin intin Scurta si cuprinzatoare aceasta schita de istorie politica si militara a secolului XX. Autorul pleaca de la tema lucrarii sale de doctorat, invocata in mai multe locuri in acest volumel, conform careia se poate deduce un pattern privitor la civilizatia hegemona a lumii dintr-o anumita perioada a istoriei. Cu adevarat interesanta, in acest sens, este teza potrivit careia, in mai multe cazuri din istoria omenirii, o tara/civilizatie periferica ajunge sa domine un spatiu mai mult sau mai putin intins; de la exemplul regatului Qin, din secolul al III-lea i. Hr., care s-a impus in fata celorlalte "regate combatante", reusind - efemer - sa unifice intreaga China (al carei nume provine de la acest regat), si pana la SUA postbelice, co-invingatoare in doua razboaie mondiale si marea victorioasa in Razboiul Rece, N.D. reuseste sa formuleze argumentat si convingator o teza seducatoare cu referire la ideea ciclicitatii in istorie. Mai mult, istoricul propune si formula "Razboiul de 77 de ani", pe modelul Razboiului de 100 de ani sau a Razboiului de 30 de ani, avand in vedere totalitatea conflictelor militare dintre 1914-1991, care au opus direct si/sau indirect Marile Puteri ale vremii, si din care a izvorat o unica superputere, SUA. Dincolo de toate acestea, acest scurt "eseu de politologie", dupa cum il numeste insusi autorul sau, poate fi si o buna si utila introducere in istoria comparata, precum si cea a secolului XX, pentru orice tanar pasionat de studiul si descoperirea istoriei.
Simona GB –
După cum ne-a obișnuit domnul Djuvara, eseul său nu este, așa cum ar putea sugera titlul, doar o teorie despre o situație politică recentă, ci o argumentare istoriografică, cu exemple din evoluția marilor civilizații, unele chiar de acum cinci mii de ani. Eseul se bazează pe teza sa de doctorat de la Sorbona, dar include şi analize şi puncte de vedere foarte recente. Ipoteza sa, compusă practic dintr-o serie de ipoteze secundare despre hegemonia Statelor Unite ale Americii asupra unei bune părți După cum ne-a obișnuit domnul Djuvara, eseul său nu este, așa cum ar putea sugera titlul, doar o teorie despre o situație politică recentă, ci o argumentare istoriografică, cu exemple din evoluția marilor civilizații, unele chiar de acum cinci mii de ani. Eseul se bazează pe teza sa de doctorat de la Sorbona, dar include şi analize şi puncte de vedere foarte recente. Ipoteza sa, compusă practic dintr-o serie de ipoteze secundare despre hegemonia Statelor Unite ale Americii asupra unei bune părți a lumii contemporane, este pe alocuri surprinzător de nouă (nu peste tot, unele elemente fiind deja general acceptate). Analogiile dintre dezvoltările diferitelor civilizații anterioare și cea occidentală, cu momentul de culme al dominației SUA, sunt cu siguranță uimitoare şi invită la cercetare. Iar încercarea de a face un pariu privitor la evoluțiile viitoare e provocatoare, mai ales în contextul actual al conflictului din Ucraina (dat fiind că, la momentul scrierii cărții, acest conflict nu izbucnise încă). Sunt foarte curioasă dacă va avea dreptate.
Valymara –
ok
Ruben Lațcău –
Szoha Toma –
Lari –
Diana –
Carolina Contiu –
Anthony –
Richard M. –
G –
Alex6279 –
Alexandru –
Cata –
ArunBaras –
Nikseldon –
Vlad Cozma –
Gabriel –
Madalina –
Vlad Chiorean –
Marius –
Maria –
Oana Andreea –
Dacian Sulti –
Ciprian –
Dan Alexandru –
Alex Becheru –
Maria Ghibu –
Alina Belascu –
Bogdan Gulie –